Nu am fost mare fan PDA-uri, mi s-au parut intotdeauna useless. Majoritatea veneau cu un ecran mare, cu o configuratie relativ slaba si cu un pret mare. Cam astea au fost motivele care au stat la baza neachizitionarii vreunui PDA, in vremea in care erau populare. De altfel, viata acestor PDA-uri nu a fost niciodata lunga, mai degraba au fost inlocuite de diverse telefoane mai mult sau mai putin dotate cu functiile pe care ele le aveau.
Dar astazi, aici, am un model de PDA mai interesant, din punctul meu de vedere, decat varianta obisnuita a acestora. Sony Clie a intrat in productie in 2003, aproape de finalul PDA-urilor, asa cum le stim. Clie venea in primul rand cu un design interesant, bazat cu siguranta pe un principiu de telefon care se dezvolta, anume telefoanele cu clapeta.
De o dimensiune relativ considerabila, acesta avea o tastatura rativ ușor de folosit, un Stylus pentru ecranul touch, memorie extensibila, camera foto/video, ecran rotativ, camera rotativa, etc.
Softul era de PDA, cu multe, mult prea multe funcții. De fapt cred ca acesta este cel mai complex device PDA pe care l-am cunoscut. E adevărat ca anii mi-au adus multe device-uri interesante însă acesta este unul din cele mai complicate.Ce mi se pare interesant este ca multe firme dedicate PDA-urilor au fabricat începând cu anii '90 aceste device-uri, însă, Sony a început abia după mulți ani sa ia în considerare acest tip de device.
Clie venea cu o baterie ne-detașabilă, oarecum uzual pt acest tipuri de device-uri. Ne-uzual era pentru telefoanele mobile ale momentului.
Interesant este cum, desi era tixit cu tehnologie, Clie nu avea Bluetooth sau Wi-Fi. Singura sa conexiune wi-fi era Infrarosu. Acest infrarosu a fost atat de raspandit in anii '90 incat speram ca unele device-uri sa ii mai duca dorul, dar se pare ca nu si Clie. As fi inteles daca device-ul era produs in anii '90.
In orice caz, aveai functii duale de control al device-ului. Odata era Touchscreen-ul, controlabil cu Stylus-ul dar si cu degetele, cat si pe lateral, avand scroll care putea fi apasat, butoane dedicate de back si de blocare a device-ului.
In partea de sus era prezent evident, infrarosul, cardul de memorie si un soi de PCMCIA. Probabil ca Sony s-a bazat ca va dezvolta un device atat de performant incat cineva ar dori chiar sa se conecteze prin dial-up sau ethernet. Din pacate, din punctul meu de vedere a ajuns intr-un moment in care competitorii lansau modele cu Wi-fi cu conectivitate usoara la calculator care putea actiona internetul, s.a.m.d.
Da, ecranul era mare, generos, cu multa libertate sa scrii sau sa compui mesaje lungi fie de pe tastatura fie cu ajutorul Stylus-ului.
Nu pot sa nu apreciez intreaga tehnologie, e adevarat, introdusa intr-un device atat de complex. Apreciez acest gen de device. Este un pas catre tehnologia de azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu