Bang & Olufsen Serenata

2007 a fost un an important, se pare, pentru industria telefoniei mobile. Lansarea iPhone a acaparat orice alta aparitie in materie de telefonie mobila. Sunt convins ca multi dintre noi nu ne amintim de lansarea B & O Serenata. Eu cel putin nu am stiut pana acum cateva saptamani de acest model.

In anul de lansare 2007 s-a nascut un model B&O in colaborare cu Samsung. De fapt ce ma intriga cel mai mult este ca B&O a produs telefoane fie in colaborare cu alti producatori fie in colaborare si copiind alte modele deja consacrate, precum 9000, 9500, 9600 si 9800.

Revenind la Bang & Olufsen Serenata, permisa sa imi fie mirarea de acest model, socul si uimirea pe care le-am avut la primirea acestui telefon. De fapt de cand am descoperit modelele B&O totul a fost o uimire continua, deoarece totul pare de o calitate iar Serenata nu este diferita.

Deci, modelul concura oarecum cu un iPod, deoarece avea un selecter rotativ insa acesta era totodata si telefon, evident. Serenata avea un ecran semi touch. Cum adica, va intrebati? Pai butoanele de deasupra display-ului, Music si More sunt tactile ele in sine iar in partea de jos, deasupra logo-ului Samsung, daca glisezi in sus intrii intr-un meniu rapid cu cateva shortcut-uri.

Telefonul gliseaza, astfel partea care se ridica contine un difuzor de foarte buna calitate, muzica fiind redata intr-un mod foarte placut, diferit de orice telefon de la acea vreme. Bineinteles, puterea redarii, calitatea si claritatea cu care se reda muzica te consoleaza ca ai facut o alegere buna pentru un aparat care reda muzica foarte bine. Insa sa nu uitam ca este un telefon.

Am impresia ca B&O are o obsesie cu dock-urile si cu pozitia telefoanelor lor in pozitie verticala sau cat mai verticala. Spun asta ca toate telefoanele mobile de pana acum de la B&O au venit cu dock-uri de incarcare care tineau telefoanele frumos expuse pe biroul utilizatorului. Nici Serenata nu venea in altfel de prezentare insa, pentru a avea mereu telefonul prezentat asa cum B&O isi dorea, acestia au inserat un suport metalic pe spatele telefonului care facea device-ul sa stea intr-o pozitie buna atat pentru admiratia proprietarului (si nu numai) cat si pentru a putea asculta muzica in deplina perfectiune.

Suportul se prelungea pana la partea de jos a telefonului, facand aspectul industrial din ce in ce mai prezent in designului telefonului.

Partea de jos a telefonului avea prezent un singur port, acela de incarcare impreuna cu un microfon. Nimic altceva prezent in partea de jos si pe tot telefonul nu regasim alt port.

Usita de inchidere a portului de incarcare era menita sa tina sub control praful care putea sa intre in portul de incarcare.

Ok, spuneam ca este si telefon. Ei bine, este. Oarecum. Este telefon pentru ca poti vorbi la el insa cum? Simplu, se forma numarul rotind discul.

Apelul se facea cu butonul corespondent culorii verde de pe telefon.

Pentru a scrie un mesaj, se folosea acelasi lucru, discul rotativ fiin cam singurul lucru care putea sa te salveze daca vroiai sa transmiti mesaje. In mod evident, acest lucru era incomod, atat pentru crearea unui apel cat si pentru crearea unui mesaj.

Intr-adevar, dat fiind acest dezavantaj, majoritatea mesajelor erau usor de raspuns daca raspunsul era unul simplu, de confirmare.

Incarcatorul era unul ciudat, Samsung producea atat bateria, softul cat si o parte din telefon. Incarcatorul, desi produs de Samsung, nu semana cu niciun alt incarcator care putea fi folosit si la un model Samsung.

Desi nu este primul telefon care abordeaza un astfel de stil de a opera meniul sau, adica discul rotativ, Nokia fiind primii care au lansat aceasta moda (7280), este primul care avea un aspect interesant, care putea porni discutii si opinii, putea fi si un MP3-player interesant. Serenata avea un spatiu de stocare de 4GB fara posibilitatea de extindere a acesteia.

Ca si 7280 si Serenata se deschidea pentru accesibilitatea difuzorului. La 7280 in mod evident, nu actiona ca un difuzor puternic insa principiul exista. La Serenata in schimb, difuzorul era si speaker pentru apeluri si difuzor pentru muzica pe care utilizatorul si-o dorea.

Accesul la sim era unul interesant. Pentru a accesa sim-ul, se ridica suportul metalic,se gliseaza partea superioara a telefonului, se ridica un capac de plastic, se inlatura bateria Samsung si se acceseaza cu usurinta sim-ul. Partea mai putin interesanta este ca acest telefon nu a venit cu detaliile producerii, ca orice telefon de pe aceasta planeta. Nu stiu daca este device-ul primit astazi insa intr-o zi sau doua o sa mai primesc un B&O Serenata si o sa verific.

Pe final am lasat testul audio, redand o melodie pentru placerea ascularii la acest device interesant. Si pot spune ca sunt placut impresionat, reda muzica mai mult decat decent, puterea sa este impresionanta, claritatea de asemenea.

Chiar si la volum maxim, nu distorsioneaza si cu putina teama pot spune ca exista si un bas firav. Alt lucru interesant este ca daca intorci telefonul cu spatele sunetul nu se pierde, dirijandu-se numai in directia pozitionarii aparatului. Impresia este una spatiala, unde parca sursa exista intr-un punct fix insa muzica se aude de pretutindeni. Poate este doar parerea mea insa cam asta am reusit sa vad la B&O Serenata.

Nu am fost si nu voi fi niciodata fanul telefoanelor de lux, precum gama de lux Nokia, nici de B&O nu m-am indurat sa ma apuc sa colectionez pana ce preturile nu au fost suficient de decente. Nu am inteles scopul telefoanelor de lux si nici nu mi-am permis in perioada apogeului lor sa le cumpar. Dar, anii mi-au dovedit ca nu conteaza pana la urma cati bani ai in buzunar ci ce iti doresti de la device-ul tau sa faca. Pentru mine lucrurile sunt simple: telefonul trebuie sa tina pasul cu tehnologia, sa fie practic.